Ultimii ani (1630-1640)
Căsătoria cu Hélène
Această perioadă a fost benefică pentru Rubens și atelierul său. Noua sa căsătorie i-a oferit maestrului optimism și poftă de viață. După patru ani de văduvie , Rubens se recăsătorește cu frumoasa Hélène Fourment, în vârstă de numai 16 ani. Numeroasele portrete realizate de Rubens sunt mărturia iubirii pe care o avea pentru ea. Există 19 portrete, printre care și capodopere absolute ca Portretul micuței Hélène Fourment în haină de blană (1636-1638) aflat în Muzeul de Istorie a Artei din Viena sau Portretul Hélène Fourment și al fiului Frans din Pinacoteca Veche din Monaco.
În 1632 li se naște prima fiică, ce va fi botezată la 18 ianuarie, cu numele Clara Johanna. În 1630, regele Angliei, Charles I, îl numește cavaler, îi dăruiește o spadă, un lanț de aur și un inel cu diamant. În același an, arhiducesa îl exonerează de obligațiile diplomatice obositoare, ceea ce îi va oferi timpul necesar pentru a se dedica creațiilor sale și familiei. Din acest motiv se retrage din funcția de secretar al Consiliului Privat din Bruxelles
 Hélène Fourment în casa sa |
|---|
 Portretul Hélènei Fourment |
 Hélène Fourment în haină de blană |
Guta începe să îl deranjeze și îl determină pe Rubens să discute cu dominicanul Michael Ophovius despre mormântul său. Rubens nu vrea să lase nimic la voia întâmplării. Personajele celebre care vor să-i viziteze casa și atelierul sunt din ce în ce mai numeroase. În iunie 1631, regele Filip al IV-lea al Spaniei îl învestește cu Ordinul cavaleresc.
Datorită abilităților sale de mediator, Rubens pleacă în noiembrie în Olanda, unde este primit la Haga de Principele Frederic Henric de Orania, pentru care pictează cu această ocazie portretul soției, care astăzi se află la Pinacoteca Veche din Monaco.
Drumul spre moarte
În afara Clarei, Hélène naște alți patru copii, iar ultimul, o fetiță, va fii botezată după moartea tatălui său. Din 1635, Rubens este din ce în ce mai afectat de gută. Atunci când noul guvernator se întoarce triumfător la Anvers, îl vizitează pe Rubens la el acasă în semn de omagiu. În această perioadă, pictorul cumpără castelul și proprietatea din Steen, unde se retrage împreună cu familia sa, în mijlocul naturii.
La începutul anului 1637 cumpără cărți ale autorilor clasici, iar de la Balthazar Moretus cumpără „Metamorfozele“ lui Ovidiu. Rubens pictează din ce în ce mai greu, dar din această perioadă datează unele capodopere, cum ar fi Judecata lui Paris, Grădina Iubirii și extraordinarul și ultimul Autoportret, aflat astăzi la Muzeul de Istorie a Artei din Viena. În februarie 1638 îi trimite în dar conaționalului său, Suttermans, celebra capooperă Consecințele războilui. Suttermans lasă moștenire acest tablou marelui duce din Toscana.
Suferința cauzată de gută devine din ce în ce mai atroce. Rubens își petrece vara anului 1638 în Het Steen, în castelul său. La 11 decembrie 1638 primește pentru prima dată ungerea cu mir. În 1639 se apucă din nou de lucru, însă sănătatea sa este șubredă. În ultimele luni de viață, Rubens primește un ultim și apreciat omagiu. În februarie 1640, devine membru de onoare al Academiei Sfântul Luca, de la Roma. La 19 aprilie 1640 se retrage din funcția de secretar al consiliului privat al lui Albert.
La 27 mai își redactează testamentul iar, după trei zile, încetează din viață în casa din Anvers. Este înmormântat în aceeași zi la Biserica Sfântul Iacov, unde au fost botezați copiii săi și unde a pictat icoana cu Fecioara și Sfinții, amplasată în altar.
Pentru poetica operei sale, cuvintele marelui Baudelaire sunt celebre: Rubens este pentru artă „aerul din cer și marea din mare!“.
