Anii de inspirație fecundă (1615-1629)
Marile cicluri de tablouri și întâlnirea cu Maria de Medici
Printre proiectele de excepție concepute de Rubens merită să amintim proiectele pentru biserica iezuiților din Anvers. Rubens pictează pentru această biserică diverse opere, cea mai răsunătoare, la care au participat toți angajații atelierului, fiind lucrarea încredințată pe 29 martie 1620 care cuprindea 39 de tablouri pentru partea superioară și inferioară a bisericii.
Rubens devine din ce în ce mai renumit. În 1621, regina Franței, Maria de Medici, îi încredințează cea mai prestigioasă lucrare. Marile tablouri care prezintă poveștile și evenimentele-cheie din viața reginei, astăzi păstrate la Luvru, au fost pictate pentru palatul parizian din Luxemburg, construit din dorința reginei după canoanele și stilul inalian.
 Acordarea regenței |
|---|
 Încoronarea Reginei la San Denis |
 Prezentarea portretului Mariei lui Henric al IV-lea |
Există 21 de tablouri care ilustrează viața reginei Maria. Chiar dacă Rubens nu a putut finaliza cel de-al doilea ciclu pentru regina Maria, datorită neînțelegerii acesteia cu fiul Ludovic al XIII-lea, el a rămas fidel reginei până la moartea acesteia, în 1642, aceasta fiind exilată de la Curtea franceză în urma neînțelegerilor cu Ludovic al XIII-lea.
În timpul primei sale șederi la Paris, între mai și iunie 1623, suferă primul său atac de gută. În același an moare fiica sa, Clara Serena. Între timp pictează Portretul Mariei de Medici și Portretul Annei de Austria, care astăzi se află la muzeul Prado din Madrid. În casa sa au loc în continuare întâlniri cu oameni de renume, printre care Infanta Isabela (iulie 1625) și Ducele de Buckingham (noiembrie 1625).
 Instruirea Mariei de Medici |
|---|
 Debarcarea Mariei de Medici |
 Portretul Mariei de Medici |
 Portretul Annei de Austria |
Moartea Isabelei
În iunie 1626 moare mult iubita sa soție. Rubens suferă foarte mult iar între 1626 și 1627 pictează, ca o consolare în urma pierderii soției sale, splendidul Portret al fiilor Albert și Nicolaas.
În luna noiembrie a aceluiași an, artistul vinde colecția de artă clasică Ducelui de Buckingham, care avusese ocazia să o admire cu un an în urmă. Tot din acest an datează tabloul Buna vestire, pictat pentru Biserica Notre Dame din Anvers. Rubens investește banii câștigați în case și terenuri. Călătorește la Breda, Rotterdam, Delft, Amsterdam și Utrecht.
Rolul diplomatic
Între 1628 și 1630, Rubens întreprinde o activitate diplomatică intensă. Finețea, inteligența, bogăția, încrederea pe care o inspiră și mai ales cunoașterea limbilor străine sunt însușirile care îl fac să se adapteze perfect acestor misiuni de mediere. Din cauza acestor sarcini importante atribuite de arhiducesa Isabela, activitatea sa artistică din anul 1628 a fost afectată. Artistul își neglija până și afacerile private și proprii fii.
Călătoria întreprinsă în 1627, din motive aparent artistice, ascundea de fapt, o negociere diplomatică despre care nu avea cunoștință nici măcar pictorul Sandrart care l-a însoțit în călătoria sa în Olanda. Maestrul parcurge un circuit „turistic“ în Olanda, alături de pictorul Balthasar Gerbier, agent secret al Ducelui de Buckingham, cu care negocia, la ordinul arhiducesei Isabela, o posibilă alianță spaniolo-engleză. După această întalnire, Rubens rămâne mai bine de 8 luni în Spania.
După această misiune diplomatică, ajunge la Londra, la 5 iunie 1629. Întâlnirea cu regele Charles I al Angliei și regina Maria Henrietta, fica reginei Franței, la a cărei căsătorie asistase la Paris în 1625, a fost benefică pentru artist; acesta primind sarcina de a decora Camera pentru banchete din Palatul Whitehall din Londra, pe care o finalizează abia în 1634.
Comenzile regelui Filip al IV-lea al Spaniei
Rubens se întoarce la Anvers în 1630 în culmea gloriei și cu foarte multe comenzi. În afara decorării Palatului Whitehall, primește sarcina de a picta Povestea lui Henric al IV-lea și decorațiunile pentru Intrarea Cardinalului Infant Ferdinant al Spaniei programate de Gevartius.
Cea mai spectaculoasă lucrare pe care Rubens o realizează în perioada cuprinsă între 1636 și 1638 este, fără îndoială, decorarea noii reședințe de vânătoare, pavilionul Torre de la Parada, din apropierea Madridului. Artistul se inspiră din „Metamorfozele“ lui Ovidiu, colecția cuprinzând 112 tablouri.
Acestea au fost realizate în atelierul lui Rubens din Anvers, execuția lor fiind supravegheată de guvernatorul Finlandei, Infantul Ferdinand. Tablourile au fost apoi expediate în Spania în 1638. Tablourile care au supraviețuit din cadrul acestei impresionante colecții se află în diverse muzee, printre care Muzeul Prado din Madrid, care găzduiește Răpirea Proserpinei și Originea Căii Lactee. În acest muzeu se află și Judecata lui Paris, tablou pe care Rubens îl semnează și îl trimite Curții de la Madrid mai târziu, chiar dacă nu face parte din acest ciclu.
Din păcate, cabana de vânătoare este distrusă în timpul războiului de succesiune spaniol din 1710 iar tablourile care au fost salvate au fost transferate la Villa del Buen Retiro.
