Italia (1600-1608)
Veneția, Mantova și Florența
Datorită simpatiei și încrederii față de ducele de Mantova, Rubens locuiește în Italia mai bine de 8 ani. În septembrie 1600, Rubesn este delegat să îl însoțească pe Vincenzo Gonzaga la nunta Mariei de Medici cu Henric al IV-lea. Această ocazie îi permite să cunoască fastul unei Curți considerate cea mai rafinată și cultă din întreaga Europă. Sărbătoarea, muzica, spectacolele, grădinile și casele curții ducale florentine își pun amprenta asupra tânărului de 23 de ani sosit într-un orășel aspru din nord ca Anvers. Rubens este marcat de această primă întalnire cu Florența și se hotărăște să revină în repetate rânduri, împrietenindu-se cu portretistul oficial al Curții Medici și cu secretarul marelui duce de Toscana. Florența a avut un impact puternic asupra formării lui Rubens, mai ales pe plan arhitectural și scenografic. După mult timp, amintirile legate de Florența apar în volumul despre palatele din Genova. În 1638 proiectează alături de Gervatius carul din Calloo, al cărui desen este păstrat la Muzeul Koninklijk voor Schone Kunsten din Anvers.
Între Roma și Madrid
Prima și cea mai importantă etapă din viața lui Rubens are loc la Roma, unde se stabilește 2 ani alături de familia Gonzaga. Sarcina lui era aceea de a copia tablouri. Evenimentele din acea perioadă care dominau Roma suscită curiozitatea lui Rubens care realizează desene ale frescelor lui Rafael și Michelangelo de la Vatican. Din interesul manifestat pentru opera lui Buonarroti, acesta realizează 2 copii ale tabloului Leda și lebăda, operă pierdută a lui Michelangelo. Rubens copiază sculpturile care vor deveni subiectul exercițiilor grafice comune din academii: Hercule Farnese, Laocoon și fiii săi și Luptătorii.
Schiță pentru carul triumfal din Calloo
Schiță pentru carul triumfal din Calloo
La Roma pictează tripticul Înălțarea Crucii, Iisus încoronat cu spini, Coborârea de pe Cruce, realizat pentru Biserica Sfintei Cruci din Ierusalim, la cererea guvernatorului Olandei. În anul 1603, Vincenzo Gonzaga îl trimite pe Rubens în Spania pentru a dărui câteva tablouri regelui Spaniei, Filip al III-lea și ducelui de Lerma.
Cu această ocazie Rubens admiră colenția extraordinară a dinastiei spaniole, în palatele regale din Madrid și Escorial. În cadrul acestei colecții dominau tablourile venețiene, mai ales cele ale lui Tiziano, care nu se găsesc nici măcar la Veneția. În timpul primei șederi în Spania, Rubens pictează una dintre primele sale capodopere, Portretul ducelui de Lerma pe cal. Tabloul se află astăzi la Muzeul Prado din Madrid. Începând cu acest tablou se va defini stilul artistului, care din acest moment își folosește cu plăcere talentul și propria cultură.
Genova, Mantova și gloria lui Gonzaga
Întors din Spania, Rubens se oprește la Genova, la cererea lui Gonzaga. Niccolo Pallavicio, nobil genovez, îi rambursează banii cheltuiți în Spania. Cu această ocazie Rubens primește comenzi pentru a picta portrete ale aristocraților dintre care Portretul lui Niccolo Pallavicio și Circumcizia. Prin abilitățiile și modernismul operelor sale câștigă admirația societății genoveze, bogată și cosmopolită, căreia Rubens îi oferă creații admirabile. Una dintre aceste capodopere este Portretul Brigidei Spinola Doria, care face parte din colecția Kress a Galeriei Naționale din Washington.
Între 1604 și 1605, Rubens revine la Mantova, unde începe să picteze o serie de opere pentru Biserica Sfintei Treimi. Subiectele acestor tablouri sunt Sfânta Treime adorată de familia Gonzaga, Botezul lui Hristos și Schimbarea la față. Rubens a dezvoltat o abilitate extraordinară de copiere și desenare a anumitor tablouri și schițe, spre exemplu copia Bătăliei de la Anghiari a lui Leonardo da Vinci (1601-1608). Artistul flamand transformă opera lui Leonardo, pentru a crea un alt tablou, care se va numi Lupta pentru steag .
 Niccolo Pallavicino |
|---|
 Sf. Treime adorată de fam. Gonzaga |
 Brigida Spinola Doria |
Din nou la Roma
A doua perioadă petrecută la Roma este decisivă pentru maturizarea artistică a pictorului care își asumă atitudinea de pictor al stilului baroc prin excelență. În 1606 Rubens ajunge la Roma, unde îl găsește pe fratele său Philip, acesta fiind bibliotecar al cardinalului Ascanio Colonna. Tot în această perioadă, Rubens urmează cursuri de anatomie, care îi vor permite apoi să se desfășoare liber în ceea ce privește redarea nudurilor cu totul ieșite din comun. Din această perioadă două tablouri îl transformă în adevăratul inventator al esteticii baroce: Fecioara din Vallicella adorată de Sfinții Grigorie, Domitila, Papiano, Nereus, Ahile, tablou păstrat astăzi la Muzeul de Arte Frumoase din Grenoble și Fecioara din Vallicella înconjurată doar de îngeri.
În acastă perioadă, stilul lui Rubens se schimbă puțin, acesta privind lucrările pictorilor reformatori toscani și statuile antice din oraș. Rubens nu îl uită pe Caravaggio, acesta înțelegându-i operele sale care au la bază farmecul luminilor și umbrelor, drept dovadă tabloul Adorația păstorilor, pictat pentru Biserica din Roma.
Tot la Roma, Rubens își începe și activitatea de colecționar și intermediar în vederea achiziționării de opere de artă pentru nobilii săi clienți. Rubens provine dintr-o familie înstărită, însă are și un simț înnăscut al afacerilor și al calității. Atunci când prima versiune a icoanei Sfânta Maria din Vallicello a fost refuzată de membrii Oratoriului, Rubens a încercat să o vândă familiei Gongaza, lăudând-o ca și cum ar fi fost un negustor, și nu autorul acesteia.
