Întoarcerea la Anvers (1609-1614)
Viața artistică a orașului
În 1608, Rubens era deja un om admirat și un artist celebru. Faima de portretist dobândită încă din prima călătorie în Spania este de domeniul public. Șederea sa la Roma se termină brusc în octombrie 1608 datorită unei scrisori din partea mamei sale grav bolnave care îl cheamă acasă la Anvers. Rubens reușește să se întoarcă la Anvers în decembrie, însă mama sa deja murise la 15 noiembrie. Totuși el decide să rămână la Anvers o bună perioadă deși iubea foarte mullt Italia, drept pentru care va folosi toată viața limba italiană în scrisorile sale. Moartea mamei sale l-a afectat mult, stimulându-i dorința de a-și continua viața personală.
Acesta, datorită economiei înfloritoare a orașului și posibilității de a avea tineri elevi capabili să îl ajute, își deschide un atelier în orașul belgian. La doi ani după sosirea la Anvers, Rubens devine cel mai important pictor din oraș. Comform dorinței sale, icoana refuzată la Roma și necumpărată de familia Gonzaga este amplasată în altarul abației Sfântul Mihail, unde este înmormântată mama sa. Rubens a legat o prietenie cu cel mai interesant peisagist al orașului în acea vreme, Jan Bruegel cel Bătrân, legătură care îl introduce pe Rubens, în 1609, în Confraternitatea romaniștilor. Între timp, în 1607, fratele său Philip se întoarce la Roma.
Rubens este desemnat pictor și șambelanul Curții, însă nu era obligat să locuiască la Bruxelles.
Operele dintre 1609 și 1614 și căsătoria cu Isabela
Una dintre sarcinile de mare prestigiu încredințate lui Rubens la întoarcerea sa în Anvers este realizarea tripicului cu Înălțarea Crucii. Lucrarea este una deosebită, atât prin complexitate cât și prin dimensiunile sale: tabloul central măsoară 460 x 340 cm iar tablourile laterale 460 x 150 cm. Acest efort imens este răsplătit cu câștiguri substanțiale, câștiguri pe care artistul le administrează chibzuit. Acest lucru îi permite ca în octombrie 1609 să își organizeze o nuntă demnă de prestigiul și poziția sa socială, căsătorindu-se cu fiica de 18 ani a umanistului Jan Brant, cancelar al orașului.
În 1609, Rubens pictează portretul noilor conducători, arhiducele Albert și arhiducesa Isabela, ambele păstrate la Muzeul de Istorie a Artei din Viena. În aceeași perioadă ralizează una dintre capodoperele sale, Autoportret cu soția, Isabela Brant, care astăzi se află la Pinacoteca Veche din Monaco.
În 1610 cumpără un teren, pe care construiește în mai multe etape, ceea ce, pentru un artist școlit în Italia, reprezintă împlinirea visului umanist prin excelență. În același an, Rubens ilustrează cărțile lui Balthasar Moretus. Artistul numește acest gen de opere „lucrări pentru ziua de duminică”, întrucât le consideră mai degrabă un hobby decât o adevărată ocupație, chiar dacă acestea contribuie la creșterea faimei sale.
 Înălțarea Crucii |  Autoportret cu soția Isabela Brant |  Portretul arhiducelui Albert |
|---|---|---|
 Portretul arhiducesei Isabela |  Buna Vestire |  Răpirea lui Ganimede |
 Caritatea romană |  Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul |  Portretul fiicei Clara Serena |
În acești ani, viața lui Rubens se desfășoară în liniște. Soția sa îi dăruiește mulți copii, iar la 21 martie 1611 are loc botezul primei fiice, Clara Serena. În același an începe lucrările pentru noua sa casă, însă este lovit de o nouă dramă, cea a morții fratelui său, Philip. Datorită legăturii cu membrii Curții artistul primește comenzi prestigioase, care îl fac să devină din ce în ce mai bogat, iar atelierul său se umple cu tablouri, podoabe și obiecte din Italia.
În 1610 pictează tabloul Buna Vestire pentru Capela Congregației lui Iisus din Anvers, astăzi aflându-se în Muzeul de Istorie a Artei din Viena.
Dacă, în ceea ce privește subiectele sacre, Rubens reușește să atingă corzile sensibile, în ceea ce privește subiectele profane atinge excelența. Mitul clasic al Răpirii lui Ganimede este ilustrat într-un mod genial, tabloul fiind realizat între 1611 și 1612. O altă capodoperă plină de senzualitate este Caritatea Romană, aflată la Ermitaj în Sankt Petersburg și datând din 1611-1613. Printre capodoperele realizate după întoarcerea la Anvers, merită amintit tabloul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, care astăzi se află la Galeria Națională din Londra.
După întoarcerea la Anvers, Rubens reușește să finalizeze multe lucrări datorită echipei sale foarte organizate. Tablourile pe care le realizează el însuși în întregime sunt acelea pe care le pictează pentru prieteni sau pentru anumiți clienți sau cele pe care le pictează pentru sine, asemenea portretelor membrilor familiei sale; spre exemplu Portretul fiicei Clara Serena, realizat în 1616, astăzi aflându-se la Muzeul Liechtenstein din Viena.
