Prima tinerețe (1577-1593)
Importanța perioadei de formare
Rubens se naște în Siegen, Westfalia, la 28 iunie 1577, pe când familia sa era exilată din Anvers. Încă din copilărie, părinții s-au dedicat formării sale culturale. Tatăl, Jan Rubens, avocat de profesie, a studiat Dreptul în Leuven și în atenee, precum cele din Padova și Roma. Vorbea corect limba italiană și, ca toți cei care au urmat Dreptul, cunoștea în profunzime cultura clasică, pe care o transmite fiului și soției sale, Maria Pypelincks, care a avut, de asemenea, un rol important în formarea culturală a lui Peter Paul.
Apartenența la religia protestantă îl obligă pe Jan Rubens, judecător în Anvers, să se refugieze în anul 1570, împreună cu familia în Colonia, pentru a scăpa de persecuțiile spaniolilor împotriva calviniștilor. Bărbat modern și fără îndoială, chipeș, Jan are o legătură amoroasă cu Ana de Saxonia, soția lui Wilhelm I de Orania. Din acest motiv este încarcerat, iar între 1573 și 1578 este obligat să trăiască în exil la Siegen.
Se întoarce în Colonia și moare în anul 1587, când Peter Paul avea numai zece ani. Așadar, tânărul Rubens este instruit prima dată de mama sa, pentru care artistul are o afecțiune puternică.
În 1589, după moartea soțului său, văduva Rubens se mută la Anvers, orașul său natal.
Ucenicia
Știm de la Philippe Rubens, nepotul pictorului și autorul unei biografii redactate în anul 1676, că Maria Peypelincks reușește să îl introducă pe Peter Paul la școala lui Rumboldus Verdonck, savant latinist, timp de doi ani, până când este nevoit să renunțe din cauza unor dificultăți financiare.
Chiar și Philip, fratele mai mare, are parte de o educație clasică. Acesta frecventează, în cadrul Universității din Leuven, cursurile lui Juste Lipse, cunoscut filolog și latinist. Interesul pentru literatura și arta clasică va rămâne constant pe tot parcursul vieții lui Peter Paul.
Inteligența, grația și frumusețea, reflectate în numeroasele autoportrete îl ajută în acest sens. Încă de la o vârstă fragedă Rubens devine unul dintre pajii contesei Marguerite de Ligne d’Aremberg. La 13 ani este acceptat ca ucenic în atelierul pictorului Tobias Verhaecht, însă aici nu se simte în largul său.
Perioada de ucenicie ia sfârșit la vâsta de 17 ani. Apoi este instruit timp de patru ani de Adam van Noort, însă cea mai importantă întâlnire a fost cea cu eruditul Otto van Veen, devorator al culturii clasice, influențat de arta italiană și admirator al picturilor lui Alessandro Farnese.
În 1598, Rubens este admis la Gilda din San Luca. Ucenicia alături de pictorul Van Veen reprezintă un stimul important spre cultura clasică. Tabloul „Cina cea de Taină” pictat de Van Veen reflectă clar maniera în care maestrul lui Rubens concepea pictura italiană, iar modul de aranjare a sălii de mese din casa Vasari, cu masa în prim-plan, reprezintă un profund omagiu adus clasicismului. Nu este o coincidență că Rubens își amintește de această compoziție atunci când pictează tabloul analog aflat astăzi în Pinacoteca Brera.
Șederea în Italia
Dorința lui Rubens de a cunoaște personal arta italiană și de a studia și copia arta clasică este enormă. Aventura lui în Italia începe în anul 1600. Prima etapă se desfășoară la Veneția, destinație obligatorie pentru toți pictorii interesați de abstracția coloritului, specifică manierismului și care se aflau în căutarea naturalismului impus de Tiziano.
La 23 de ani tânărul Rubens are norocul de a întâlni la Veneția un om care îi va schimba viața, oferindu-i oportunități neașteptate și facilitându-i intratrea într-un mediu cosmopolit. Este vorba despre prietenia cu un nobil, reprezentant al Curții din Mantova, care îl va ajuta să urce pe scara culturală și modernă.
Prin frumusețea sa fizică, cultura și dragostea înnăscută pentru valoare, tânărul Rubens câștigă stima acestui distins domn, care îl prezintă ducelui de Mantova, Vincenzo I Gonzaga. Din această perioadă (1602) datează „Autoportretul cu prietenii”, tablou păstrat astăzi la Muzeul Wallraf-Richartz din Köln.
